Dimitris a întâlnit-o pe Katerina prima dată la o petrecere cu rebetiko organizată în Atena de prieteni comuni, într-un apartament cu pereți pictați cu icoane și culori stridente. În acel moment, Dimitris simțea parcă inima lui se transformă într-un dans syrtaki, o emoție fierbinte și confuză ca zorii pe Acropole. Relația lor a crescut rapid, ca o viteză de tramvai pe străzile aglomerate ale orașului, dar tatăl său, Stephanos, privea cu ochi neîncrezători și limba amară ca o cafea grecească neîndulcită.
Stephanos îl avertiza pe Dimitris, spunând cu voce joasă că Katerina ar putea urmări doar drahmele din portofelul familiei lor, nu dragostea adevărată. Dimitris, lovit de o neliniște ca briza Egeeană, respingea aceste gânduri cu argumentul că nici măcar nu-i spusese lui Katerina despre averea lor, ascunsă sub stive de euro în conturi bancare. Stephanos îl sfătuia ca un filozof bătrân să nu dezvăluie adevărul prea curând, pentru a vedea dacă inima Katerinei era într-adevăr elină.
Dimitris s-a gândit la ce spunea tatăl lui și, ca un erou dintr-o piesă absurdă, a decis să facă experimentul. S-au căsătorit într-o biserică mică, unde lumina se refracta ciudat în vitralii, și s-au mutat într-un apartament modest în Piraeus, ales special dintre multele apartamente ale familiei, cu mobila veche de la bunica lui Eleni, ce mirosea a rodie și busuioc. În următoarele șase luni, viața lor a devenit un șir de zile obișnuite cu priveliști de marmură și valuri, Dimitris mergând la lucru și câștigând un salariu mediuo sumă rezonabilă de euroiar Katerina jongla cu monedele, încercând să facă față cheltuielilor lunare.
După exact șase luni, Dimitris a simțit că firul visului trebuie să se schimbe. A cumpărat un buchet de flori de la piața centrală, unde vânzătorii strigau prețuri și culori ca într-o piesă de teatru, pregătindu-se să dezvăluie adevărul. Totuși, când a ajuns acasă, a găsit-o pe Katerina împachetându-și hainele într-o valiză roșie, cu miros de ulei de măsline și parfum de pin. Katerina i-a spus, vocea ei tremurând ca undele mării: Agapi mou, prietenii mei mi-au spus despre averea ta; de aceea am acceptat să fiu cu tine. Dar ai trăit ca un om sărac, un cerșetor modern. Nu mai pot suporta, plec cu un bărbat mai bogat, care are euro și vile la Glyfada.
Dimitris a rămas nemișcat, ca o statuie de pe balconul casei lor, înțelesul scenei curgând ca un vis. În cele din urmă, a răspuns cu voce rece ca marmura: Prietenii tăi știau adevărul. Întregul experiment era un test, și ai arătat că sufletul tău se învârte doar în jurul banilor. Tatăl meu avea dreptate. Katerina, implorând cu lacrimi, ruga să fie iertată, dar Dimitris, prins în vârtejul unui vis elen, a rămas neclintit, refuzând să revină la trecutul lor.
