Înainte să mă căsătoresc cu soția mea, Eirini, relația mea cu părinții ei era una destul de bună, caldă, chiar dacă nu perfectă. Îi întâlneam adesea deoarece Eirini locuia încă în apartamentul lor din Salonic, iar cu fiecare vizită încercam să fim cu toții politicoși și împăcați. Aveam uneori mici neînțelegeri, de exemplu despre ce să urmărim la televizor, dar mereu evitam disputele serioase și încercam să țin partea soacrei mele, Zoi. Totul a mers lin până la nunta noastră, care a avut loc într-o biserică veche de pe malul mării.
După petrecere, am mers cu toții la casa părinților Eirinei, unde am primit un adevărat festin. S-au întrecut în a-mi umple farfuria cu musaca și spanakopita, insistând că trebuie să mănânc ca să fiu mai puternic. La început, am privit totul cu umor, dar cu timpul comentariile lor au devenit mai insistente și mai apăsătoare. La o lună după nuntă, soacra mea a făcut o remarcă privind faptul că m-aș fi îngrășat, deși cântarul spunea același număr ca înainte.
La câteva săptămâni după acest episod, am aflat că Eirini era însărcinată. Bucuria m-a cuprins instantaneu. I-am spus Eirinei să nu le spună părinților ei, voiam să le facem o surpriză cândva mai târziu. Pe atunci, tocmai ne mutasem în noul nostru apartament din centrul orașului. Totuși, am observat că părinții ei ne vizitau din ce în ce mai des, preocupându-se exagerat de sănătatea soției mele, fără să știm exact de ce. Am început să suspectez că Eirini le spusese din greșeală, dar ea a jurat că nu, iar eu am presupus că pur și simplu erau grijulii.
Dar când, în cele din urmă, le-am împărtășit vestea, totul s-a schimbat imediat.
Socrul meu, Giorgos, a devenit și mai insistent să mănânc pe săturate și să o conving pe Eirini să renunțe la serviciu ca să nu fie copleșită. Soacra mea, Zoi, nu putea să-și ia mâinile de pe burtica Eirinei, tot repetând că a crescut și întreba încontinuu cum se simte. Vizitele lor au devenit zilnice, ba chiar de mai multe ori pe zi, iar întrebările despre starea Eirinei păreau nesfârșite. Încetul cu încetul, mi-am dat seama că ne vedeau pe amândoi ca pe niște purtători ai viitorului nepot, nu ca pe două persoane cu nevoi și vise proprii. Clar am înțeles că toate insistențele lor din prima zi erau legate doar de dorința unui nepot.
I-am povestit totul Eirinei, dar ea nu mi-a împărtășit nemulțumirile. Mi-a spus să nu exagerez, că părinții ei așa sunt ei, plini de iubire, dar uneori prea îngrijorați. Simțindu-mă singur și lipsit de sprijin, am decis că trebuie să fac ceva. În acea noapte, mi-am făcut bagajele, am rugat-o pe Eirini să discutăm cu un lăcătuș pentru schimbatul yalei, în caz că totul scapă de sub control, și am rezervat două bilete pentru o scurtă vacanță în insulele Ciclade.
A doua zi am plecat, căutând liniște și claritate. Lecția pe care am învățat-o a fost că, uneori, chiar și cu cele mai bune intenții, dragostea și grija pot sufoca; iar pentru a avea o familie fericită, e nevoie să-ți aperi liniștea și intimitatea, chiar și față de cei dragi.
