Eu și soțul meu ne resemnasem deja cu faptul că nu vom avea copii, dar la 10 ani după ce ne-am căsătorit, am rămas brusc însărcinată.
Azi, stând în apartamentul nostru din Salonic, mă gândesc la tot ce am trăit alături de soția mea, Aristea. După o decadă de căsnicie, ne obișnuisem cu ideea că viața noastră va rămâne liniștită și fără copii. Trecuseră ani de încercări fără rezultat, vizite la doctori, promisiuni și dezamăgiri. Dar pe neașteptate, când aproape nu mai speram, Aristea a rămas însărcinată.
Însă mă doare să scriu asta: mama mea, Maria, nu pierdea niciun prilej să facă aluzii usturătoare la adresa Aristeei în fața rudelor mele. De multe ori o auzeam spunând: Nu cred că o să apuc să văd nepoți de la fiul meu, tot din pricina nurorii mele, care e cam cu probleme. Noroc însă că am deja o nepoată, de la fiul meu cel mare. De câte ori nu m-a durut asta! Tăceam, însă sufeream.
Îmi iubesc soția, iar ea mă iubește pe mine. Ea este stâlpul meu, alinarea mea. Am trecut împreună prin atâtea drumuri pe la medicii din Atena, griji, nopți cu lacrimi în pernă. Când am aflat că Aristea e însărcinată, am simțit că ni s-a dat o minune. Cinci luni mai târziu, viața noastră s-a schimbat total.
Anastasia, nepoata lui mama, a născut anul trecut o fetiță, iar la patru luni după aceea, Aristea a adus pe lume băiatul nostru, Dionisis. Chiar și doctorii de la spitalul Papageorgiou ne-au spus că nu este nimic în neregulă la noi, dar nu ne venea să credem. Numai Dumnezeu știe cum și de ce ne-a dăruit acest copil.
Și totuși, reacția mamei mele după nașterea strănepoatei și a nepotului meu mic m-a surprins. După toți anii de așteptare, alege să nu-l bage prea mult în seamă pe Dionisis. În schimb, despre strănepoata noastră, totul se învârte în jurul ei: doar despre ea se vorbește la orice masă de familie, despre cât de isteață e, câți dințișori are, ce a spus nou Iar despre băiatul meu, de parcă nici nu ar exista pentru ea.
Nu pot înțelege atitudinea mamei mele. M-a certat zece ani și m-a pus la zid fiindcă, în ochii ei, nu am respectat așteptările familiei toate femeile din neamul nostru au devenit de timpuriu mame. Iar acum, când visul s-a împlinit, nici nu și-a ținut nepotul în brațe. În schimb, strănepoata ei primește de la ea haine scumpe de la magazinele din Mitropoleos, jucării de la cele mai pretențioase boutique-uri și lanțuri de aur de la bijutierul din Piața Aristotelous.
Învăț ceva din tot ce am trăit: fiecare familie are modul ei de a vedea bucuriile și durerile. Eu am înțeles că dragostea de părinte e un sentiment unic, pe care nu mi-l poate răpi nicio comparație nedreaptă. Fiul meu este bucuria mea, și nimic nu-mi poate umple inima mai mult decât zâmbetul lui. Familia înseamnă să iubești fără să compari.
