Maria nu fusese decât o μαμά ευτυχισμένη timp de 32 de ani. Locuia cu fiul ei, Nikos, care era manager la o εταιρία μικρή din Atena. Maria își petrecea toată ziua în preajma lui Nikos. De fiecare dată când venea το Σαββατοκύριακο, programul era încărcat aveau de mers la λαϊκή. Deși lui Nikos nu-i plăcea deloc acest sport național, suporta cu stoicism ca să-i facă pe plac mamei.
Maria stătea cu orele printre tarabe, inspectând fiecare castravete de parcă era pentru un concurs de frumusețe deși, sincer, la οποιοδήποτε σούπερ μάρκετ ar fi fost gata în zece minute. Dar nu, plimbarea în piață cu fiul era ritualul săptămânal. După piață, mergeau la casa de la χωριό și își petreceau timpul în grădina cu măslini și roșii.
A început sezonul de murături chiar dacă nici Maria, nici Nikos nu suportau varza acră și pepenii murați. Făceau borcanele pentru vecini, rubedenii și prieteni, ca să nu zică lumea că δεν έχουν ψυχή. Totul părea în ordine, Maria era în culmea fericirii: la 32 de ani, fiul ei era mereu acolo, ca statuia Libertății de pe stradă. Dar o zi, normal, norii s-au adunat pe cerul sufletului ei. Nikos a anunțat senin: Μαμά, παντρεύομαι!
Nora, Eleni, era o fată liniștită, modestă, 25 de ani, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nikos și Eleni au cumpărat un apartament mititel în Kallithea, dar cum soacrele grecești au puteri magice, Maria l-a convins pe Nikos să mai stea cu ea și să dea apartamentul cu chirie. Άντε βρε, για προίκα vă prind bine niște euro în plus. Au acceptat.
Maria era din nou radiantă ca un soare pe Antiparos: fiu acasă, totul perfect! Dar, cum era scris în stele, bucuria durează puțin. Nikos își petrecea serile cu Eleni, ieșeau prin oraș la plimbare pe faleză, iar într-o zi, Eleni a venit cu o veste Είμαι έγκυος! Maria era gata să scoată cutia cu haine de bebeluș, păstrate cu sfințenie de vreo trei decenii de la hăinuțe la botoșei, toate. Însă nora, foarte delicat, a propus ca hăinuțele vintage să fie folosite doar la o φωτογράφηση artistică. Restul vrea să fie nou, că așa fac mămicile moderne.
În fine, când și-au strâns destui euroi, tinerii părinți s-au mutat la casa lor, plutind pe valul independenței. Maria rămăsese cu grădina, borcanele și cu sentimentul că viața o lasă puțin deoparte, fiindcă cum se poate? fiul ei parcă o înlocuise cu tânăra lui soție. Dar ce să-i faci: copiii cresc, soacrele rămân. Așa-i viața în Grecia de azi.
