Eleni crescuse singură doi copii, iar când a suferit un infarct, fiul ei, Andreas, a luat imediat problema în mâinile sale. Totuși, fiica ei, Katerina, care locuia într-un apartament spațios pe bulevardul Vasilissis Sofias din Atena, avea mereu tot felul de motive pentru care nu putea avea grijă de mama lor ba jobul important, ba că pisica, Artemis, era stresată.
Andreas și soția lui, Sofia, au preluat responsabilitatea îngrijirii Eleni, ceea ce nu e floare la ureche între serile cu souvlaki arse și mersul la farmacie pentru pastile, plus să crească propriul lor copil, plus serviciile pe Zoom care parcă nu se mai termină, viața lor devenise o jonglerie demnă de un circ acrobat pe malul mării Egee. Andreas mai ruga din când în când pe Katerina să contribuie cu niște euro la medicamente, dar aceasta mereu refuza politicos, spunând că are rate la ipotecă și trebuie să-și reînnoiască garderoba grecească.
Totuși, cu multă trudă și câteva pahare de frappe la nevoie, Andreas și Sofia au reușit să o pună pe picioare pe Eleni, care, la un moment dat, ajunsese să gătească din nou taramosalata și să dea lecții de viață la toată familia. Dar situația s-a schimbat brusc când Andreas a surprins-o pe mama lui discutând la telefon cu Katerina, despre cum să îi cedeze apartamentul acesteia, ca să-l vândă și să își cumpere o vilă nouă poate undeva aproape de Glyfada.
Informația a avut efectul unui cutremur de gradul șase asupra lui Andreas. El s-a simțit ca la loteria grecească tot speri la un premiu, dar descoperi că premiul l-a luat altcineva. După o discuție aprinsă cu Eleni, aceasta i-a spus franc că Katerina are mai multă nevoie de bani, iar tu, Andreas, ești băiat descurcăreț, te pricepi să te întreții singur.
Simțindu-se nedreptățit și trădat, Andreas a decis că nu mai poate ignora decizia mamei sale. Și-a făcut bagajele (iar Sofia a împachetat și pachetul cu pastitsio), au pus cheile pe masă și au trimis-o pe Eleni să locuiască cu Katerina, pe care mama evident o considera comoara familiei. Gestul lui a fost un fel de protest grecesc nu cu pancarte, ci cu un act de durere și ironie, arătând că uneori, familia e mai complicată decât oricare criză economică.
