Într-o dimineață ce semăna cu un vis învăluit în ceață albă, tatăl meu, Antonis Papadopoulos, conducea pe străzile înguste ale Atenei, aerul mirosind a cafea proaspătă și portocali. La un moment dat, s-a oprit la o benzinărie mică, unde pomii de benzină păreau niște statui bizare din epoci trecute. Dintr-o colț învăluit de lumină tremurătoare, o tânără pe nume Glykeria, cu ochii mari ca marea Egeei și burtica rotundă, a venit către el cerând ajutor, cu vocea ei blândă, ca un cântec de leagăn spart.
Antonis a răscolit buzunarele, dar nu a găsit nicio monedă de euro să-i ofere. S-a urcat înapoi în mașina sa, însă visul nu-l lăsa să plece. Ca și cum cineva i-ar fi vorbit în ureche, a ieșit iar și a întrebat-o pe Glykeria cum de ajunsese să cerșească într-un oraș plin de muzică și poezie.
Glykeria, strălucind ca o stea pierdută, i-a povestit că părinții ei nu au acceptat că ea a ales o altă cale decât cea trasată de familie: era însărcinată fără a fi căsătorită, iar povestea ei a fost ca o piesă veche de teatru grec, cu lacrimi și gesturi largi. Fusese alungată din casa lor din Pireu și ajunsese să doarmă sub poduri, printre pisicile orașului.
Antonis a întrebat-o cu blândețe dacă are un loc de muncă sau vreun ajutor, iar Glykeria a dat din cap cu tristețe: nu, nimic, doar vise spulberate. După ce glasurile dimineții s-au topit, el a scos o carte de vizită, ce părea să vibreze straniu în vânt, și i-a spus să îl sune a doua zi.
În dimineața următoare, Glykeria l-a sunat, așa cum se sună clopotele la biserică în sărbători. Antonis i-a deschis ușa biroului plin de tablouri cu insule și i-a oferit un interviu parcă desprins dintr-o poveste populată de eroi și zei. O săptămână mai târziu, Glykeria a început să lucreze, la început ca o nimfă a telefoanelor, răspunzând la apeluri și făcând comisioane mărunte prin labirintul clădirii. Timpul a curs ciudat, ca mierea topită pe pâinea caldă.
Într-un an, Glykeria a devenit director adjunct, purtând rochii albastre ca marea, vorbind cu căldură și lumină. Acum are propria ei familie mică într-un apartament plin de smochini și gătește la fiecare sărbătoare plăcinte cu spanac. Visul s-a transformat în realitate, de parcă în Atena totul e posibil când zorii și miturile se amestecă.
