După ce eu și soțul meu, Alexandros, ne-am căsătorit, eram cu adevărat copleșită de fericire. Pe lângă dragostea pe care o împărtășeam cu el, mai aveam și o relație destul de bună cu mama lui, Maria. Totuși, legătura noastră era una corectă, dar nu foarte apropiată simțeam mereu o ușoară distanță, o rezervă între noi.
Totul a continuat în aceeași notă până când, într-o bună zi, am aflat că sunt însărcinată. Cât timp am purtat copilul în mine, lucrurile au stat, în linii mari, bine. María îmi dădea sfaturi și îi ascultam vorbele cu răbdare, deși nu întotdeauna rezonam cu ele. Îmi povestea întâmplări din viața ei, încerca să mă pregătească pentru tot ce urma să vină.
Dar după ce am adus fetița pe lume pe Eleni, lumina vieții mele am simțit că între mine și soacra mea au apărut tensiuni. Instinctul meu matern a pus stăpânire pe mine și nu mai acceptam să-mi fie impuse opinii. Înăuntrul meu, respingeam orice interferență din partea ei, deși încercam să-mi ascund sentimentele și să nu le dau de gol.
Ceea ce însă nu pot nicicum ierta a fost momentul în care am descoperit că aruncase toate lucrurile de bebeluș pe care sora mea, Fotini, mi le dăduse. Erau haine și încălțări aproape noi, aproape nepurtate, multe dintre ele de calitate foarte bună și cu dragoste păstrate. Aflasem că, pentru María, există o regulă nescrisă: niciodată să nu folosești lucruri rămase de la alți copii. Niciodată. Chiar dacă arată impecabil! Iar toate aceste lucruri au ajuns direct la gunoi.
La început nu am observat lipsa lor, dar într-o zi, când m-am gândit la acei pantofiori frumoși pe care îi văzusem și nu îi mai găseam, am căutat peste tot. În cele din urmă, am întrebat-o pe María și ea a recunoscut, fără urmă de remușcare, că a aruncat totul la gunoi. Nu sunt persoana care să declanșeze certuri pentru orice fleac, dar episodul acesta m-a durut enorm. Au trecut luni de atunci, dar nu pot să-i iert gestul.
Mă întreb mereu: de ce nu m-a întrebat măcar înainte să facă așa ceva? Sufletul meu încă se frământă de neînțelegere și mâhnire, iar răspunsul nu a venit niciodată.
