Eu și soțul meu suntem o familie decentă. Aceasta este prima noastră căsătorie și trăim împreună de 25 de ani. Nu ne-am certat niciodată în fața fiicei noastre, am dat dovadă de dragoste și de grijă unul față de celălalt. În general, avem o căsnicie fericită. Am sperat că, din moment ce avem o căsnicie fericită, fiica noastră va vedea acest exemplu și își va crea și ea cu succes propria familie. Se spune că copiii se modelează întotdeauna după părinții lor.
Dar aici se află problema. Fiica mea nu este încă căsătorită, dar are un iubit. În urmă cu doi ani, mama mea a murit, iar ea a rămas cu un apartament. Soțul meu și cu mine am decis că îl vom transmite fiicei noastre. Iar ea ne-a spus acum că locuiește acolo cu prietenul ei.
Nu ne deranjează că are o viață personală. Dar acest prieten este pur și simplu îngrozitor. Nu face absolut nimic prin casă, nu face nicio muncă bărbătească. Dacă se sparge un robinet sau trebuie înșurubat un bec, fiica își sună imediat tatăl. Am întrebat-o de mai multe ori de ce prietenul ei nu face nimic ea nu a spus niciun cuvânt. Ea continuă să promită că va începe să facă ceva în curând.
Iar recent am aflat că este șomer. Asta înseamnă că nu aduce niciun ban acasă, iar fiica mea duce totul pe umerii ei. Ea are două slujbe pentru a-i întreține. Nu cred că iubitului îi pasă cu adevărat de ea.
I-am spus că este o alegere greșită. Dar nu-i pasă. Crede că el se va schimba și că vor fi bine. Ea îl iubește. Iar eu îmi iubesc fiica și mă doare inima.
—
Jurnalul lui Nikos Papadopoulos, Atena
Eu și soția mea, Eleni, suntem împreună de 25 de ani. Căsnicia noastră este una cuminte, cu dragoste și respect, fără certuri inutile, mai ales de față cu fiica noastră, Kalliope. Întotdeauna am încercat să fim un exemplu bun să vadă ea că dragostea adevărată se simte zi de zi prin grijă, răbdare și demnitate. Și ce poate spera un tată mai mult, dacă nu ca fiica lui să prindă din zbor această lecție și să-și construiască în viitor o familie sănătoasă în Grecia de azi? Cum spunem noi, Το μήλο κάτω από τη μηλιά θα πέσει mărul nu cade departe de copac.
Totuși, de aici începe povestea lui Kalliope. Nu este căsătorită, dar are o relație deja de ceva timp. Acum doi ani, s-a stins din viață mama mea, iar Kalliope a moștenit un apartament cochet în Nea Smyrni. Împreună cu Eleni, am decis să-i trecem acest apartament pe numele ei. Nu a trecut mult și ne-a spus că locuiește acolo cu prietenul ei, Alexandros.
Nu ne deranjează deloc că are viața ei personală, ba chiar ne bucurăm că se simte liberă să ne împărtășească aceste lucruri. Dar băiatul acesta, Alexandros, pur și simplu ne răstoarnă toate speranțele. Nu pune mâna la nimic prin casă. Învârți robinetul, curge apa, cheamă imediat pe tatăl ei. Se arde vreun bec, iarăși Eleni sau eu suntem chemați. Am întrebat-o pe Kalliope de ce nu-l pui pe Alexandros la treabă nicio vorbă, doar că va începe el, tati, să ajuți, doar să-i dai timp. Promisiuni în vânt.
De curând am aflat ceva care m-a făcut și mai atent: nu are serviciu, stă acasă toată ziua. Kalliope muncește la două joburi la o cafenea și într-un magazin doar ca să țină apartamentul și să-l întrețină pe el. Din puținii ei euro, plătește tot, el nu aduce niciun cent. Nu cred că Alexandros o iubește cu adevărat sau măcar îi pasă. Pentru el, totul vine de-a gata.
Am tras-o deoparte și i-am spus deschis Kalliope, fata mea, ești pe un drum greșit. Dar nu contează ce-i spun, crede cu toată inima că băiatul acesta se va schimba, că totul va fi bine. Îl iubește, de asta e sigură. Iar eu o iubesc mai mult decât orice, și mă doare sufletul când o văd așa.
Poate uneori în viață, chiar și când ai dat totul pentru a fi un exemplu, copiii trebuie să-și ardă singuri degetele ca să învețe ce înseamnă cu adevărat responsabilitatea și dragostea. Astăzi am înțeles că, oricâte sfaturi ai da ca părinte, fiecare om merge pe propriul drum în viață. Tot ce pot face e să am răbdare și să fiu acolo când va avea nevoie de mine cu adevărat.
