Dimitris era un bărbat de 40 de ani, neînsurat. Cu câțiva ani în urmă, era invidia cartierului din Atena orice femeie ar fi vrut să bea o cafea la ibric cu el pe balcon. Înalt, arătos și cu destui bani încât să nu se uite la prețul la gyros. Acum, însă, din toată strălucirea s-a ales doar cu contul bancar plinuț. Tineretea s-a dus, părul s-a cam mutat pe pernă, iar burta crește de la o lună la alta, zici că-i mândră de parcursul ei.
Era perfect conștient de schimbare, așa că, pentru prima dată în viață, a început să se gândească serios la însurătoare. Dar îl rodea îndoiala cum ar găsi o soție potrivită, cu caracterul lui dificil? Era cunoscut cam peste tot că e cam ursuz, nu prea prietenos și puțin cam dictator când vine vorba de curățenie. Toate femeile îl avertizau pe cele care dădeau semne c-ar simpatiza cu el să nu-și piardă vremea. Și atunci Dimitris și-a dat seama că șansele nu-s grozave.
A băgat problema la analizat la o cafea cu băieții, iar strategia gândită împreună cu ei a dus, cum-necum, la nuntă câteva luni mai târziu. A doua zi după petrecerea cu bouzouki, Dimitris a decis că-i momentul sincerităților maxime cu proaspăta lui soție:
Matina, vei locui în apartamentul meu din Kifisia, trebuie să simți ce noroc pe capul tău! Să fie mereu ordine, nu glumesc!
Ce vrei să spui cu asta?, zise Matina cu zâmbet de statuie grecească.
Las că-ți explic o dată, că nu mă repet: dacă nu ții pasul, pierzi ocazia vieții tale, să fii soția mea. Sunt tare strict, trebuie să accepți asta. Și să ai grijă, prosoapele să fie mereu uscate și la locul lor. Principalul e curățenia, ai înțeles?
Matina dădu din cap, ascultând ca la școală când vine un profesor nou. Au trecut în bucătărie, iar Dimitris îi povesti cum trebuie fiecare farfurie așezată, fiecare ustensilă.
Sigur, Dimitris dragule, răspunse Matina cu cel mai dulce zâmbet grec. Da la ce oră vii acasă, să știu când să pun masa?
Dar de ce trebuie să știi?
Să fac cina, normal.
Hm… Când vin, tu nu trebuie să știi, dar cina să fie caldă, proaspătă și gustoasă. Și ferească-te Sfântul să nu-mi placă o arunc și te sancționez.
Am înțeles, dragele meu. O să fie totul ca la carte, zise Matina, cu același zâmbet. Zâmbetul ei îi răsuna în minte toată ziua la birou. Seara, cu două ore înainte de ora de acasă, Dimitris a intrat pe la o tavernă și a dat gata niște mâncăruri grecești, numai să vadă dacă îi va ține piept nevasta. Voia să-i spună, ori ce-ar fi, că nu-i bună cina așa și așa, timp de o săptămână.
Ajunge acasă. Liniște ca pe Acropole noaptea.
E cineva acasă? Am venit!, strigă el.
Da, aici sunt, zise Matina, fără grabă, mă uitam la un serial și-am adormit. Te-ai întors?
E gata cina?
Cina? Ah, da, hai să vedem ce avem. Așază-te la masă.
Tocmai începea Dimitris să-i dea replica gândită, când Matina îi pune în față o farfurie cu fasolada rece ca elanul dimineții, și zice:
Poftă bună! Fasolada nu-i caldă, nici sărată. Dacă n-o termini, treaba ta. Eu plec și nu mă mai vezi. Bine, exagerez, mă vezi, dar cu un alt bărbat, care apreciază o tocană proastă.
Și să știi, nici nu mă deranjează că ai mâncat la tavernă. Îmi închipui cât de greu e să bagi fasolada asta pe stomac plin
Dimitris rămase mască. Matina continuă calmă:
Acum vrei să întrebi de ce sunt așa tăioasă? Să știi că și eu pot fi la fel de strictă dacă nu-mi răspunzi la întrebări. Vorba bunicii: Bărbații nu-s născuți domni, devin sub supravegherea soțiilor.
Dimitris n-a zis nici pâs. A dat gata fasolada în câteva minute și s-a uitat, cu ochi strălucitori, la Matina.
În sfârșit am aflat ce-mi trebuia: o femeie pe măsura minții și a stomacului meu. De-aia am visat toată viața!Din seara aceea, Dimitris a început să învețe să întrebe înainte să ordone și să se uite la Matina nu ca la menajera perfectă, ci ca la cel mai valoros aliat într-o luptă pe care niciun grec nu vrea s-o piardă: viața în doi. Matina nu făcea niciodată două fasole la fel, iar fiecare masă era condimentată cu o provocare, o glumă, ori o regulă nouă pusă de ea, cu același zâmbet perfect imperturbabil.
Prieteni vechi, mirându-se de transformare, l-au întrebat într-o zi la terasă:
Cum reușești să te înțelegi așa bine cu Matina, frate?
Dimitris a răspuns simplu, clătinându-și paharul:
Secretul nu-i curățenia, nu-i mâncarea, e cine ține telecomanda și cine știe când să zâmbească la momentul potrivit.
Și-n timp ce se ridica să plece acasă, Dimitris a realizat că, pentru prima dată, nu-i păsa dacă farfuriile stăteau stive pe masă. Matina îi câștigase inima nu cu mâncare fierbinte sau prosoape apretate. Ci prin faptul că, la masa lor, niciodată nu era loc de plictiseală ci mereu de râs, împăcare și o poveste gustoasă, asezonată cu iubire și încăpățânare grecească.
