Întotdeauna am visat că îl cresc pe fiul meu sub măslinii din Vouliagmeni, încercând să-i sădesc în suflet, mai presus de toate, respectul față de femei pentru bunica lui, pentru mine, pentru viitoarea soție, pentru fiica pe care poate o va avea. În mintea mea, nu există dar mai de preț pentru un băiat decât acela de a-și pleca fruntea cu noblețe în fața feminității. Eu și soțul meu, Nikos, i-am oferit lui Christos toate rădăcinile: o educație bună la școlile din Atena, un sens al demnității și al dreptății, și tot ce a avut nevoie ca să-și croiască, cu statornicie grecească, propriul viitor însorit.
N-am mai vrut să intervenim, dar totuși, atunci când soarele a coborât peste acoperișurile cartierului Kifisia, i-am cumpărat lui Christos un apartament cu două camere. Lucra la un birou de arhitectură, era independent, nu-și întindea mâna după drahmele noastre, dar nu-i ajungeau banii pentru o casă a lui. Nu i-am dat cheile dintr-odată și nici nu i-am dezvăluit secretul, ca și cum ascundeam în buzunarul unei geci de piele din Monastiraki un vis mic. De ce? Pentru că fiul nostru locuia cu o fată; de aceea.
De aproape un an, Christos împărțea aceeași pâine cu Irini, dar niciodată n-am apucat să cunosc familia ei. Pe sub dealurile Lycabettus, discuțiile despre ei alunecau ca un ceai uitat pe masă ciudate, reci. Mai târziu am visat cum prietena mea, Eleni, din Salonic, mi-a spus că mama Irinei fusese cândva vecina ei. În visul ăsta, vocea ei cădea încet peste mine: Sofia, mama fetei tale l-a dat afară pe bărbatul casei în clipa când nu a adus câtă ar fi trebuit acasă. Mai ciudat, femeia l-a schimbat imediat cu un unchi bogat, care se pricepea la afaceri cu ulei de măsline. Cu tata? Alte umbre. Bunica Irinei nu era mai prejos, având și ea un domn însurat care n-avea cheile casei proprii, ci ale inimii altora.
Cândva le-am visat adunate la țară, pe insula Evia, unde le punea la muncă pe Irini și pe mama ei să curețe curtea și să spele vița de vie. Datorită acestor încercări, fiul meu a avut deja scandaluri cu viitoarea lui soacră, pe terasa casei, printre strigătele pescărușilor. Dar întotdeauna mă neliniștea mai tare cum mama și bunica îi întorceau sufletul Irinei împotriva tatălui ei. Fata era evident lipită de tatăl ei, ca sarea de mare, dar aceste două femei tăiau pânzele legăturii dintre ei.
În visul meu, cireașa de pe tort era că Irini decisese să renunțe la facultate, convinsă că bărbatul trebuie să aducă pâinea în casă. Ca bună mamă grecoaică, mi-am dorit să-mi văd fiul pregătit pentru asta, dar mă îngrozea gândul că viața lui ar putea fi cândva o luptă fără plasă de siguranță. Cine îl va ridica atunci? Am înțeles pe loc și, în vis, aproape zburând printre acoperișuri cu flori de bougainvillea, am reînregistrat apartamentul pe numele meu pentru că, știam eu bine, mi-am crescut fiul ca un cerb, așa cum spun bătrânele de pe insula Creta.
Tot ce s-a câștigat înainte de căsătorie nu se împarte, știe toată lumea pe la noi, dar Irini pare destul de iscusită cu vorbele, încât l-ar lăsa pe Christos doar cu cămașa de pe el și o amintire dulce-amară, ca un păhărel de tsipouro la malul Egeei.
