Băi, să-ți povestesc ce s-a întâmplat într-o dimineață la Atena, pe la ora 8. Familia lui Giorgos era toată adunată la biroul notarial din centru, plini de emoție și speranță bănuiau că un unchi bogat le-a lăsat o moștenire serioasă. Notarul întârzia, așa că toți erau cu nervii întinși la maximum. Eleni, fata cea mare a lui Giorgos, era clar nerăbdătoare să afle dacă a prins și ea ceva din moștenire, nu-și putea ține emoțiile în frâu. „Ela, thía, poio sevasmo, vreau să pari decentă, totuși suntem în doliu, tata s-a dus i-a aruncat-o Markos, fratele ei.
Nu-mi zice thía! Încă sunt tânără, spune-mi pe nume, Maria!, a oftat mătușa, puțin rănită în orgoliu. Hai măi Maria, și dacă îți pui zece măști și te duci la toate clinicele, timpul tot nu-l oprește nimeni”, i-a răspuns Markos, deja enervat.
După încă vreo zece minute, apare notarul, Karapiperis. Intră solemn, se uită peste tot, ia un dosar gros de pe birou și întreabă, cu un zâmbet ghiduș: „Ete έτοιμοι na diavaso tin diathiki?” Toți dau din cap, gata să audă.
Notarul începe să citească: „Lasa moștenirea mea tuturor, da nu toți o veți primi ușor. M-am gândit să vă dau o adevărată kynigi thisavrou, așa cum făcea mamaie când eram pitici. Trebuie să plecați toți din satul meu, Agios Nikolaos. Familia noastră n-a dus-o niciodată bogat, dar eram fericiți împreună. Eu, ca cel mai mare, am primit de la mama un lădoi; acolo găsiți comoriledar cheia nu e de găsit ușor, e bine pitită în casă. Vă urez noroc, că o să vă trebuiască!.
S-a lăsat liniștea printre toți, unii se fâțâiau un pic pe scaun, parcă nu le venea să creadă că și după ce s-a dus pe lumea cealaltă, Giorgos le făcea o farsă cu vânătoare de comori.
Maria, fata cea mare, a spart liniștea: „Eu, soțul meu, copiii, plecăm direct în sat. Vine cineva cu noi să găsim cheia?”
„Eleni și cu mine nu avem chef de niciun cufăr și nicio cheie. Îl știm pe tata, nu avea cum să fie totul de suprafață, sigur e alt mister la mijloc. Oricum, nu vrem banii”, a spus Katerina, fata cea mică.
Maria, soțul și vreo două rude s-au urcat direct în mașină și dus au fost spre Agios Nikolaos. Au trecut și pe la grajd pentru animale, au scotocit prin fân, s-au urcat pe garduri, făcând vâlvă în tot satul. Țăranii îi priveau cu ochii mari, nu mai văzuseră așa spectacol de la Panigiri. Rochia de firmă a Mariei era acum o zdreanță, dar nici nu-i păsa. Într-un final, au dat de cheia aceea blestemată și, cu sufletul la gură, au deschis cufărul. Surpriza a fost totală: în el era doar un bilet și grămadă de caramel de la Papadopoulou.
„Toate economiile mele le-am donat unei fundații caritabile. Voi ați primit ce meritați: bucuria de a aduce zâmbete oamenilor din satul meu. Efharistó, tata”, scria pe biletul semnat de răposatul Giorgos.
S-au uitat unii la alții cu ochii mari, iar la final au râs și ei Ce să zic, așa e spiritul grec, chiar și după moarte, tot o glumă bună știm să facem!
